În contextul aniversării de anul acesta a Grădinii Botanice din București, Romfilatelia a introdus în circulaţie emisiunea de mărci poștale 160 de ani de la inaugurarea Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” a Universității din București.
Înfiinţată ca instituţie în anul 1860 de către doctorul Carol Davila pe un teren de 7 ha, prin Decretul semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Grădina Botanică din București a fost amenajată, începând cu 1884, sub conducerea profesorului doctor Dimitrie Brândză. Până în anul 1884, profesorul doctor Dimitrie Grecescu și botanistul Ulrich Hoffman au contribuit nemijlocit la amenajarea spaţiilor și la dezvoltarea colecţiilor, regăsite în primul catalog de plante publicat în România ce includea în paginile sale 3700 de specii de plante cultivate în aer liber și în sere. Medicul, naturalistul și botanistul român Dimitrie Brândză, împreună cu arhitectul peisagist Louis Fuchs, a realizat o amenajare complexă care includea serele, clădirea Institutului Botanic, toate amplasate într-un spaţiu în care se realizau primele plantări de arbori și arbuști. Proiectul de amenajare și organizare a Grădinii Botanice din București a fost finalizat în anul 1891.
După mai multe distrugeri provocate de inundaţii (1892), de trupele germane cantonate în perimetrul ei în timpul Primului Război Mondial și de bombardamentele anglo-americane din aprilie 1944, Grădina Botanică din București a fost înscrisă într-un amplu proiect de reamenajare și modernizare.
Începând cu anul 1954, Grădina Botanică trece sub conducerea Universităţii din București, sub a cărei supraveghere încep să se construiască noi sere, noul sediu al Institutului Botanic (1960), un Herbar General, un complex de sere de expoziţie (1976), precum și Muzeul Botanic, reamenajat în 1978 într-o construcție ridicată în anul 1895. În anul 1994 Grădina Botanică din București primește numele profesorului dr. Dimitrie Brândză.
Astăzi, Grădina Botanică din București reprezintă un important centru de conservare a diversităţii plantelor, de cercetare știinţifică și învăţământ, precum și un veritabil centru de educaţie ecologică.
Emisiunea, alcătuită din patru mărci poștale și un plic prima zi, prezintă, într-o frumoasă paletă cromatică, plante reprezentative regăsite în patrimoniul acestei instituții emblematice pentru metropola bucureșteană.
Pe marca poștală cu valoarea nominală de 2,20 Lei este ilustrată Magnolia – Magnolia liliiflora Desr. Arbust din familia Magnoliaceae, nativ din sud-vestul Chinei (provinciile Fujian, Hubei, Sichuan și Yunnan) unde crește pe versanți și la marginile pădurilor la altitudini între 300 și 1600 de metri. A fost cultivat timp de secole ca plantă ornamentală în China și Japonia. Cunoscută datorită florilor sale care amintesc de florile de crin, această specie de magnolie are o înflorire spectaculoasă, mai ales când este plantată în spații însorite. Florile splendide, la exterior roz sau purpurii și la interior albe, au miros suav și pot atinge și 13 cm în diametru. Ele apar primăvara simultan cu frunzele (în timp ce la alte magnolii florile apar înaintea frunzelor).
Pe marca poștală cu valoarea nominală de 2,70 Lei este redată o specie de cactus denumită Mammillaria magnimamma Haw. Plantă suculentă perenă din familia Cactaceae. Tulpinile globulare, de culoare gri până la verde albăstrui, sunt acoperite cu tuberculi (noduli), spini albi și peri ca o lână albă. Florile mici în formă de pâlnie, crem sau roz, cu linii roșcate pe mijloc, apar primăvara și uneori la sfârșitul verii. Specie foarte răspândită în centrul Mexicului, formează populații numeroase în zone stâncoase. În ciuda abundenței și a diversității mari a cactușilor din Mexic, Mammillaria magnimamma este una dintre puținele specii de cactus care au colonizat câmpurile sterile de lavă. În unele părți ale arealului, specia este amenințată de comerțul cu plante ornamentale și de extinderea zonelor urbanizate.
Laleaua sălbatică – Tulipa sylvestris subsp. australis (Link) Pamp. este ilustrată pe marca poștală cu valoarea nominală de 3,30 Lei. Plantă bulboasă, de 10-40 cm înălțime, din familia Liliaceae. Specie rară în flora României (Oltean și colab. 1994). Este o plantă extrem de delicată, ce își deschide corola doar când este soare. Florile sunt mici, de 2-3,5 cm lungime, înainte de înflorire nutante, la înflorire erecte, slab mirositoare. Tepalele galbene sunt ascuțite astfel că floarea deschisă are aspect de stea. Are o răspândire generală destul de amplă, fiind prezentă în toate țările din jurul Mării Mediterane. Totuși, la noi, este o prezență destul de rară, putând fi găsită în sudul, sud-estul și estul țării, prin păduri, tufărișuri sau margini de pădure.
Marca poștală cu valoarea nominală de 20,50 Lei prezintă grafic trandafirul denumit Rosa Hocus Pocus. Soi de trandafir pitic, minirosă a fost obținut în anul 2000 de către W. Kordes & Sons. Foarte apreciat pentru florile ușor parfumate, cu petale de culoare roșu închis spre vișiniu străbătute de striaţii galbene. Culoarea virează în alb odată cu maturarea florilor. Florile încep să se deschidă în mai-iunie, înflorirea prelungindu-se pe toată perioada de vară până toamna târziu. După fiecare perioadă de înflorire, plantele necesită tăieri de stimulare, ultima tăiere fiind la începutul lunii octombrie, pentru a nu forţa prelungirea perioadei de vegetaţie. Pentru a avea un decor frumos se plantează în grupuri mici. Soiul nu este rezistent la ger, de aceea trebuie protejat pe toată perioada iernii.
M. S.
Noutăţi filatelice: 160 de ani de la inaugurarea Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” a Universității din București
